INFECȚIA CU HPV

- ghid complet -

Virusul HPV, sau papilomavirusul uman, este una dintre cele mai răspândite infecții cu transmitere sexuală din lume și un subiect de interes major în domeniul sănătății publice.

Acest mic organism viral a intrat în atenția publicului și a cercetătorilor datorită legăturii sale strânse cu o gamă variată de afecțiuni de sănătate, inclusiv cancerul cervical, una dintre cele mai periculoase forme de cancer pentru femei.

CE ESTE HPV?

HPV (Human Papilloma Virus) reprezintă un grup de peste 200 de virusuri ADN înrudite, cu diametrul de 52-55 nm, uşor transmisibile prin contact direct, care infectează celulele epiteliale umane din structura tegumentului și a mucoaselor .

HPV cutanate infectează celulele epiteliale keratinizate de la nivelul pielii și poate să determine:

  • negi cutanaţi comuni – localizaţi la nivelul mâinilor, degetelor şi genunchilor;
  • negi plantari – localizați la nivelul picioarelor;
  • negi plaţi – localizați la nivelul mâinilor şi a feţei.

HPV mucoase infectează celulele epiteliale nekeratinizate de la nivelul mucoaselor (cavitate bucală, vagin, col uterin, regiune anală). Acestea se transmit predominant prin contact sexual. În funcție de riscul oncogen sunt împărțite în 2 categorii mari: tulpini low risk HPV-LR (cu risc scăzut), respectiv tulpini high risk HPV-HR (cu risc înalt).

CE ÎNSEAMNĂ HPV CU RISC ÎNALT?

Tulpinile HPV cu risc înalt (high-risk) sunt virusuri cu potențial oncogen ridicat, adică pot provoca mai multe tipuri de cancer. Există 14 tipuri de HPV cu risc ridicat: HPV 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 66 și 68. Două dintre acestea, HPV16 și HPV18, sunt cele mai semnificative pentru că sunt responsabile pentru majoritatea cancerelor determinate de infecția HPV, cel mai frecvent fiind cancerul de col uterin.

Tulpinile HPV cu risc scăzut (low-risk) au potențial oncogen redus. Cu toate acestea, câteva tipuri de HPV cu risc scăzut (cele mai cunoscute fiind 6 și 11) pot provoca veruci/condiloame la nivelul organelor genitale, anusului, gurii sau gâtului.

ECHIPA DR. JUMUGA - DEDICATĂ PATOLOGIEI COLULUI UTERIN

Despre Echipa de excelență Dr. Jumuga
  • supraspecializare in colposcopie si patologia colului uterin;
  • experienta in diagnosticarea si evaluarea pacientelor cu infectie HPV;
  • antrenata in tratarea tuturor complicatiilor generate de HPV;
  • supraspecializare in oncologia ginecologica;
  • experimentata si antrenata in toate tipurile de interventii churgicale adresate patologiei colului uterin – ERAD, conizatie, amputatie col uterin, histerectomie pana la histerectomia radicala necesara in cazul cancerului de col uterin.
Dr. Gabriela Jumuga

Dr. JUMUGA GABRIELA - medic specialist ginecolog

Supraspecializare în:

  • chirurgie ginecologica laparoscopica
  • histeroscopie diagnostica si operatorie
  • colposcopie si patologia colului uterin
  • ecografie mamara/ sonoelastografie mamara
  • ecografie ginecologica si obstetricala
Dr. Cristian Jumuga

Dr JUMUGA CRISTIAN - medic specialist ginecolog

Supraspecializare in:

  • chirurgie oncologica ginecologica
  • chirurgie ginecologica laparoscopica si histeroscopica
  • chirurgica oncologica a sanului
  • colposcopie si patologia colului uterin
  • ecografie mamara/ sonoelastografie mamara
  • ecografie ginecologica si obstetricala

CE TIPURI DE CANCER POATE DETERMINA HPV?

Infecția persistentă cu HPV cu risc ridicat poate provoca cancer în orice parte a corpului în care HPV infectează celulele epiteliale precum: colul uterin, vaginul, vulva, penisul, anusul și orofaringele.

Cancerul de col uterin: practic toate cancerele de col uterin sunt cauzate de HPV. Screening-ul de rutină ar putea să prevină majoritatea cancerelor de col uterin, permițând medicului ginecolog să identifice și să elimine celulele precanceroase înainte că acestea să devină cancer. Ca urmare, în țările dezvoltate care aplică programe de depistare precoce, ratele de incidență a cancerului de col uterin sunt în scădere semnificativă.

Cancerele orofaringiene: majoritatea (70%) acestor cancere, care se dezvoltă în gât (de obicei la nivelul amigdalelor sau în partea din spate a limbii), sunt cauzate de HPV. Spre exemplu, în SUA, pe fondul scăderii incidenței cancerului de col uterin, cancerul orofaringian este acum cel mai frecvent cancer asociat cu HPV.

Cancerul anal: peste 90% dintre cancerele anale sunt cauzate de HPV. Numărul de noi cazuri și decese din cauza cancerului anal crește în fiecare an. Cancerul anal este de aproape de două ori mai frecvent la femei decât la bărbați.

Cancerul penian: este un tip mai rar de cancer; majoritatea cancerelor penisului (peste 60%) sunt cauzate de HPV.

Cancerul vaginal: este un tip rar de cancer; majoritatea cancerelor vaginale (75%) sunt cauzate de HPV.

Cancerul vulvar: majoritatea cancerelor vulvare (70%) sunt cauzate de HPV.

La nivel mondial, HPV-urile cu risc ridicat cauzează aproximativ 5% din toate tipurile de cancer. Aproximativ 570.000 de femei și 60.000 de bărbați suferă de un cancer legat de HPV în fiecare an. Cancerul de col uterin este printre cele mai frecvente tipuri de cancer și o cauză principală a deceselor cauzate de cancer în țările cu venituri mici și medii, unde testele de screening și tratamentul modificărilor precoce ale celulelor cervicale nu sunt disponibile.

CUM SE TRANSMITE HPV?

  • Infecția cu HPV este foarte frecventă.
  • HPV poate fi transmis chiar și atunci când o persoană infectată nu are semne sau simptome vizibile
  • Transmiterea HPV se realizează prin contact sexual cu o persoană infectată cu HPV.
  • Transmiterea se poate realiza prin contact sexual vaginal, anal sau oral
  • HPV se transmite și prin contactul tegumentar (piele pe piele) în zona genitală
  • Transmiterea virusului poate avea loc ca urmare a activităților sexuale fără penetrare, cum ar fi experimentarea în perioada adolescenței
  • HPV se poate transmite și prin utilizarea obiectelor (“jucăriilor”) sexuale
  • Prezervativele pot reduce șansa de transmitere a HPV, dar nu o împiedică complet.

CÂT DE FRECVENTĂ ESTE INFECȚIA HPV?

Infecția cu HPV este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală: aproape toate persoanele active sexual sunt infectate cu HPV în câteva luni până la câțiva ani după ce devin active sexual. Aproximativ jumătate dintre aceste infecții sunt cu unul sau mai multe tipuri de HPV cu risc oncogen ridicat. HPV poate infecta pe oricine, indiferent de sex, identitate de gen sau orientare sexuală.

Se estimează că:

  • anual se infectează 660.000.000 de oameni cu HPV;
  • În fiecare ora la nivel global se infectează cca 75.000 oameni cu HPV.

CARE ESTE ISTORIA NATURALĂ A INFECȚIEI HPV?

Infecția cu HPV se manifestă diferit de la o persoană la alta. În timp ce la unele persoane virusul nu creează niciun fel de modificări sau modificările sunt minore, la alte persoane infecția virală este persistentă și poate genera apariția cancerului. În general de la infecția HPV și până la apariția cancerului de col spre exemplu este nevoie de o perioada lungă de timp de ordinul a 10-20 ani.

Infecția latentă cu HPV – în majoritatea cazurilor virusul HPV rămâne pasiv în celulele gazdă, nu se multiplică, nu se integrează în genomul celular și nu generează modificări celulare.

Infecția productivă cu HPV

  • este infecția acută în care virusul de multiplică dar nu se integrează în genomul celular;
  • are potențial malign scăzut
  • generează modificări celulare restrânse limitate la straturile bazale ale epiteliului (așa numitele leziunile scuamoase intraepiteliale de grad scăzut (LSIL) care pot regresa spontan)

Infecția transformantă (neoplazică) cu HPV

  • este o infecție cronică, persistentă, cu tulpini HPV-HR, în care genomul viral se integrează în genomul celulei gazdă și dereglează astfel ciclul celular;
  • are risc crescut de evoluție spre cancer;
  • generează leziunile scuamoase intraepiteliale de grad înalt (HSIL) caracterizate morfologic de modificări celulare marcate (nucleii celulari mult măriți, cu membrană neregulată, cu citoplasmă aproape dispărută) ce afectează toată sau aproape toată grosimea epiteliului cervical.
  • nedepistate și netratate la timp leziunile precanceroase majore HSIL au risc foarte mare să evolueze către cancer de col uterin

CARE SUNT PERSOANELE LA RISC SĂ DEZVOLTE CANCER DE COL?

Persoanele cu risc mai mare de infectare cu HPV în funcție de comportamentul sexual - debutul precoce al vieții sexuale, numărul crescut de parteneri sexuali.

Infecția persistentă cu HPV-HR în special tulpinile cele mai agresive 16 și 18.

Persoanele cu statutul socio-econonomic scăzut – adresabilitate/accesibilitate scăzută pentru teste de screening (Pap test, HPV test) sau pentru vaccinare împotriva HPV.

Fumatul.

Imunitate scăzută – toate situațiile care scad capacitatea de apărare a organismului pot permite virusului HPV să genereze cancer – spre exemplu persoanele HIV pozitive sau cele care își administrează tratamente imunosupresive (pentru alte cancere, pentru afecțiuni autoimune, posttransplant, etc).

CE SIMPTOME DETERMINĂ INFECȚIA CU HPV?

Majoritatea infecțiilor HPV sunt asimptomatice!
Infecția cu HPV cu risc scăzut este uzual asimptomatică; în unele cazuri poate determina apariția condiloamelor.
Infecția cu HPV risc înalt este practic asimptomatică. De aici importantă screeningului!
Singurele manifestări clinice care pot atrage atenția sunt legate de complicațiile generate de infecția persistența cu HPV-HR:

Leziunile precanceroase majore ale colului uterin:

Cancerul de col uterin:

Manifestările clinice variază în funcție de stadiul bolii.
Deseori, la debut, cancerul de col uterin este asimptomatic.
Ulterior pacientele devin simptomatice și acuză:

Pe măsură ce boală se extinde local, pot să apară dureri pelvine cu iradiere pe coapsă (afectarea plexului nervos sciatic) sau dureri lombare (hidronefroză – dilatarea rinichiului), edeme ale membrelor inferioare (prin compresie vasculară), hematurie (urinare cu sânge), fistule rectovaginale sau vezicovaginale (comunicări anormale între două organe vecine, când invadează VU sau rectul).

În cazul metastazelor la distanță pot să apară simptome specifice (de exemplu tușe în cazul determinărilor pulmonare, dureri osoase, etc)

HPV LA BĂRBAȚI

Infecția HPV prezintă importanță și pentru bărbați, atât datorită faptului că aceștia constituie un rezervor al virusului cât și prin patologia benignă și malignă asociată cu HPV la sexul masculin.

Infecția HPV la bărbați este în cele mai multe cazuri sublinică ca și în cazul femeilor. Se estimează că aproximativ 70% dintre infecții se remit spontan în decurs de 1 an. Astfel există un număr mare de bărbați purtători asimptomatici ai infecției care pot transmite virusul partenerelor.

Condiloamele genitale cauzate în majoritatea cazurilor de tipurile HPV cu risc scăzut 6 și 11 reprezintă cea mai obișnuită manifestare clinică a infecției la bărbați.

Și la bărbați HPV este asociat cu cancerul; cea mai comună formă este cancerul anal (HPV fiind implicat în aproximativ 90% din cazuri); este implicat de asemenea în aproximativ jumătate din cazurile de cancer penian și în multe dintre cancerele orofaringiene. Incidența cancerelor anale și orale este în creștere în populația generală, mai preponderent însă în rândul persoanelor imunodeprimate, datorită infecției HIV.

Deși infecția HPV are consecințe mult mai severe la femei, bărbații dețin un rol activ în transmiterea acesteia, așa cum o demonstrează prevalența crescută a ADN HPV în probele anogenitale masculine.

CUM DEPISTĂM INFECȚIA HPV LA FEMEI ?

Pentru a stabili concret dacă o pacienta prezintă sau nu o infecție cu HPV este necesară testarea HPV, o analiză care se aseamănă mult că recoltare cu prelevarea examenului Babeș-Papanicolaou în mediu lichid; de multe ori cele 2 analize pot fi efectuate împreună, așa numită co-testare.

Pregătirea pacientei – se va evita recoltarea probei în perioada menstruală. De asemenea, 48 ore înainte de prelevarea probei, pacientele vor evita:

  • raporturile sexuale;
  • efectuarea dușurilor vaginale;
  • folosirea tampoanelor intravaginale, contraceptivelor locale, a diverselor creme și tratamente vaginale.

 Recoltarea probei presupune:

  • introducerea unui specul (depărtător vaginal) care permite expunerea colului uterin.
  • după vizualizarea colului uterin se utilizează o periuța moale Cervex-Brush care se aplică pe suprafață colului uterin și se introduce parțial în interiorul canalului endocervical
  • cu partea centrală fixă, se rotește complet periuțaîn sensul acelor de ceasornic de mai multe ori.
  • se detașează capătul periuței care conține materialul recoltat și se introduce în recipientul cu mediu lichid (același că pentru citologia Papanicolaou în mediu lichid).

Specimenul recoltat – este reprezentat de celule de la nivelul zonei exocervicaleendocervicale și de tranziție dintre acestea adică de la nivelul zonei de transformare.

  • partea externă, intravaginala a colului, care este accesibilă examenului clinic, se numește exocol; acesta este acoperit de epiteliul scuamos care este format din mai multe straturi de celule și are culoare roz;
  • partea internă a colului – canalul endocervical, care comunica în sus cu cavitatea uterină și nu este accesibilă examenului clinic, se numește endocol; acesta este acoperit de epiteliul cilindric (glandular) care este format dintr-un singur strat de celule și are culoare roșiatică;
  • granița dintre cele două tipuri diferite de epiteliu (scuamos și cilindric) se numește joncțiune scuamo-cilindrică (JSC);
  • adiacent JSC, în afară ei, se găsește zona de tranformare – o arie restrânsă în care epiteliul cilindric se transformă în epiteliu scuamos, aflat în diferite stadii de maturizare; procesul poartă numele de metaplazie.Este o zona foarte importantă a colului uterin pentru că la acest nivel se dezvoltă leziunile canceroase; de asemenea este zona principală de recoltare pentru testul Papanicolaou sau HPV.

Raportarea rezultatelor:

HPV negativ/nedetectabil – rezultat normal, nu s-a identificat în probă nicio tulpină HPV.

HPV pozitiv/detectabil – rezultat anormal – s-a identificat una sau mai multe tulpini HPV.

TESTAREA HPV LA BĂRBAȚI

Cu toate că până în prezent nu există niciun test de detectare a ADN HPV la bărbați aprobat FDA (Food and Drug Administration), testul poate fi util pentru o mai bună înțelegere a istoriei naturale a infecției în populația masculină și, în consecință, pentru instituirea unor măsuri de reducere a transmiterii infecției.

Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială.

Specimen recoltat – raclat uretral obținut cu ajutorul unei periuțe speciale.

Rezultatul testarii va fi negativ (rezultat normal) adica nu s-a identificat ADN-HPV sau pozitiv (rezultat anormal) situatie in care se mentioneaza tulpinile HPV care au fost identificate.

CÂND SE RECOMANDĂ TESTAREA HPV?

  • la pacientele simptomatice – atunci când se identifică prezența condiloamelor;
  • la pacientele asimptomatice în scop de screening – testarea HPV este recomandată periodic alături de examenul Papanicolaou începând cu vârstă de 30 ani pentru a îmbunătăți rată de detecție a leziunilor precanceroase ale colului uterin;
  • la pacientele asimptomatice cu rezultat anormal la examenul Babeș-Papanicolaou;
  • colposcopie anormală;
  • partener cu infecție HPV prezentă.

CE INVESTIGAȚII SUNT NECESARE DACĂ TESTAREA HPV ESTE POZITIVĂ?

Indiferent de motivul pentru care s-a efectuat testarea HPV, atunci când aceasta este pozitivă, este necesar să corelăm rezultatul cu:

  • examenul ginecologic;
  • examenul citologic Babeș-Papanicolaou;
  • colposcopia.

În cazul în care suspectăm prezența unei leziuni precanceroase sau canceroase devine necesară biopsia colului uterin.

CONSULTUL GINECOLOGIC LA PACIENTELE HPV POZITIVE

În majoritatea cazurilor cu infecție HPV examenul clinic ginecologic este normal.

În cazul infecției cu tulpini cu risc scăzut medicul ginecolog poate identifica condiloame vulvare, perianale și mai rar vaginale sau cervicale.

Atunci când la nivelul colului uterin sunt prezente leziuni precanceroase, acestea deseori sunt inaparente clinic sau se prezintă ca zone eritematoase uzual discrete și mai rar ca zone roșietice evidente – așa numita rană pe col.

La pacientele cu cancer invaziv al colului uterin vom constata modificările tipice locale: col uterin tumoral, sângerând, cu ulcerații și zone de necroză, etc.

EXAMENUL PAPANICOLAOU ESTE IMPORTANT ALĂTURI DE TESTAREA HPV

  • este un examen citologic microscopic – adică presupune examinarea la microscop a unui frotiu care conține celule exfoliate de la nivelul colului uterin;
  • scopul acestui test este să depisteze celulele cervicale atipice; astfel putem diagnostica la timp leziunile precanceroase, înainte că acestea să devină cancer.
  • din păcate majoritatea pacientelor care prezintă leziuni cervicale precanceroase și chiar cele cu cancer de col uterin la debut sunt asimptomatice;
  • la aceste paciente, aparent sănătoase, examenul Papanicolaou trage semnalul de alarmă și permite diagnosticul la timp;
  • efectuat periodic, singur sau împreună cu testarea HPV, examenul Papanicolaou salvează vieți!

COLPOSCOPIA ESTE OBLIGATORIE DACĂ TESTAREA HPV ESTE POZITIVĂ

Colposcopia o metodă imagistică prin care medicul ginecolog examinează colul uterin cu ajutorul unui microscop special care permite mărirea imaginii de câteva zeci de ori și care poartă numele de colposcop.

Obiectivele colposcopiei la pacienta HPVHR pozitivă sunt:

  • identificarea leziunilor precanceroase ale colului uterin
  • depistarea cât mai precoce a cazurilor asimptomatice de cancer de col uterin la debut;
  • ghidarea biopsiei cervicale când aceasta este necesară;
  • alegerea celei mai potrivite metode de biopsie cervicală;
  • monitorizarea colului uterin după diferite intervenții.

BIOPSIA CERVICALĂ LA PACIENTELE HPV POZITIVE

În situațiile în care testarea HPV pozitivă se corelează cu examen Papanicolaou anormal și la colposcopie se identifică modificări sugestive pentru leziuni precanceroase este necesar să stabilim diagnosticul de certitudine iar acest lucru presupune efectuarea unei biopsii.

Biopsia poate fi țintită (fragmentară) – atunci când se prelevează mici fragmente de la nivelul colului uterin, sau excizională – ERAD sau conizație.

ERAD (electrorezecția cu ansa diatermică) LA PACIENTELE HPV POZITIVE

ERAD este o procedură excizională restrânsă prin care se îndepărtează întreaga leziune de la nivelul colului uterin împreună cu zona de tranformare și cu JSC, cu ajutorul unui electrod metalic special semicircular, foarte subțire, încărcat electric, care poate să secționeze sau să coaguleze țesutul și care se numește ansă diatermică; de aici denumirea procedurii de ERAD (electrorezecție cu ansă diatermică).

CONIZAȚIA LA PACIENTELE HPV POZITIVE

Conizația este o procedură chirurgicală prin care se îndepărtează un fragment de col uterin sub formă de con care conține întreaga leziune împreună cu zona de tranformare și cu o parte din canalul endocervical. Este o intervenție cu dublu rol: atât diagnostic cât și terapeutic.

Este o intervenție chirurgicală pe care o recomandăm în special atunci când suspectăm leziuni majore ale colului uterin (leziuni precanceroase severe sau chiar debut microscopic de cancer de col uterin) sau pentru acele leziuni care sunt parțial sau complet ascunse în interiorul colului uterin.

HPV ȘI CANCERUL DE COL UTERIN

Cancerul de col uterin reprezintă cea mai redutabilă complicație a infecției HPV.

În România anual se înregistrează aproximativ 3300 de cazuri noi iar 1800 de femei pierd lupta cu această boală; zilnic sunt depistate 9 cazuri noi și 5 decese provocate de cancerul de col.

CUM PREVENIM INFECȚIA HPV

Deși nu putem vorbi despre o prevenție completă, există o serie de măsuri prin care se poate limita infectarea cu HPV și astfel se poate reduce riscul de apariție a cancerului de col uterin:

  • întârzierea debutului vieții sexuale;
  • limitarea numărului de parteneri sexuali;
  • utilizarea prezervativului;
  • vaccinarea antiHPV – este măsura cea mai eficientă, mai ales dacă se realizează înainte de începerea vieții sexuale.

CUM PREVENIM APARIȚIA CANCERULUI DE COL

În practica medicală obiectivul major este să prevenim apariția cancerului de col, o boală gravă cu tratament costisitor, cu risc mare de recidivă și cu mortalitate crescută.

În primul rând trebuie pe cât posibil să scădem rata de infectare cu HPV iar acest lucru este posibil atât prin educație cu privire la comportamentul sexual dar mai ales prin vaccinare anti HPV.

În al doilea rând să depistăm și să tratăm la timp toate pacientele cu leziuni precanceroase cu potențial de evoluție către cancer (prin aplicarea programelor de screening – vizită periodică de rutină la ginecolog, examenul Papanicolaou, testarea HPV și atunci când este cazul colposcopie). Leziunile precanceroase depistate trebuie excizate în țesut sănătos, de regulă prin ERAD sau conizație.

CUM TRATĂM INFECȚIA CU HPV?

În prezent nu există un tratament antiviral specific împotriva HPV astfel încât nu putem vorbi despre un tratament etiologic.

De aceea vaccinarea anti HPV este esențială!

Vindecarea infecției cu HPV revine sistemului imunitar și se întâmplă în general într-o perioadă medie de 1-2 ani.

De aceea toate modificările care conduc către un stil de viață sănătos pot fi benefice prin susținerea sistemului imunitar.

Tratamentul anti HPV se limitează în aceste condiții în special la tratamentul complicațiilor pe care acesta le generează.

Tratamentul condiloamelor genitale – prin aplicare de soluții citotoxice locale sau prin electrocauterizare / excizie.

Tratamentul leziunilor precanceroase generate de HPV de preferat prin metode excizionale de tip ERAD sau conizație.

Tratamentul cancerului de col – complicația cea mai severă a infecției HPV și care necesită tratament complex care poate să includă chirurgia radicală extensivă, radioterapia, chimioterapia.

VACCINAREA HPV – ESENȚIALĂ !

În condițiile în care infecția cu HPV este atât de frecventă, în condițiile în care nu există în prezent un tratament eficient antiviral iar leziunile precanceroase pe care HPV le generează sunt foarte frecvente în practica medicală iar nedepistate la timp generează o boală gravă cu risc mare de deces – cancerul de col uterin, VACCINAREA POPULAȚIONALA LARGĂ ESTE ESENȚIALĂ .

VACCINUL ANTI HPV - VACCIN ÎMPOTRIVA CANCERULUI DE COL UTERIN.

Există un studiu foarte cunoscut efectuat în Suedia pe o perioada de 11 ani (2006-2017) la care au participat persoane de sex feminin cu vârstă de 10-30 ani, mai bine de 1 milion nevaccinate și, respectiv, peste jumătate de milion vaccinate împotriva HPV.

Scopul studiului a fost să se stabilească dacă există diferențe semnificative cu privire la riscul de a dezvolta cancer de col uterin la populația feminină vaccinată în raport cu cea nevaccinată.

Rezultatul studiului a arătat că:

  • 94/100000 persoane nevaccinate au dezvoltat cancer de col uterin până la vârsta de 31 ani;
  • 47/100000 persoane vaccinate au dezvoltat cancer de col uterin până la vârsta de 31 ani.

PROGRAME NAȚIONALE DE VACCINARE ANTI HPV

Conform OMS, în prezent 131 țări au vaccinul HPV introdus în Programul Național de Imunizare.

Australia este un model de succes pentru vaccinare; este prima țară din lume care a implementat un program național de vaccinare împotriva HPV la fetele în vârstă de 12-13 ani și apoi din 2013 și la băieții de aceeași vârstă.

Anglia este un alt model de succes pentru vaccinare, inițiat în 2008 pentru fete și din 2019 și pentru băieții în vârstă de 12-13 ani.

În aceste țări s-a observant o reducere semnificativă a incidenței leziunilor precanceroase majore și a cancerului de col uterin.

CE CONȚINE VACCINUL ANTI HPV

Cel mai comun vaccin antiHPV utilizat pe scară largă în prezent este Gardasil 9.

Prezentare:
1 seringa preumpluta x 0,5 ml (1 doză)

Compoziție:
Substanţele active sunt: proteine înalt purificate non-infecţioase pentru fiecare dintre tipurile de papilomavirus uman (6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 şi 58).

CUM ACȚIONEAZA VACCINUL HPV

  • Vaccinul HPV este recomandat pentru a oferi protecție împotriva unor tipuri de cancer cauzate de infecția cu HPV. 
  • Vaccinul acționeză utilizând particule asemănătoare virusului HPV și nu virusul propriu-zis;
  • astfel, Gardasil-9 determină organismul să producă anticorpi împotriva celor 9 tipuri virale conținute de vaccin.
  • Dacă se administrează la vârsta ideală, sistemul imunitar al adolescentului va produce niveluri ridicate de anticorpi ca răspuns la vaccin.
  • Pentru a beneficia de protecția optimă este nevoie de administrarea tuturor dozelor de vaccin HPV prevăzute în schema de administrare.
  • Când adolescentul primește prima doză de vaccin, este prima dată când corpul său intră în contact cu vaccinul, deci este nevoie de puțin timp pentru ca sistemul său imunitar să raspundă la vaccinare prin crearea de anticorpi împotriva HPV.
  • După cea de-a doua doză , corpul adolescentului începe să își amintească că s-a întâlnit cu acest vaccin înainte și va obține o producție crescută de anticorpi anti HPV ca răspuns al sistemului imunitar.

Vaccinul Gardasil 9 nu utilizează virus HPV viu ci particule inerte proteice asemenatoare cu virusul, fără potențial infecțios.

Astfel virusul HPV real are o capsidă proteică la exterior și în interior un genom ADN care îi permite să se înmulțească.

În schimb vaccinul anti HPV conține particule inerte asemănătoare virusului, care au doar un înveliș proteic gol, de sinteză și fără genom în interior; astfel nu există niciun un risc de infecție.

Astfel vaccinul care se administrează intramuscular va determina o reacție imună din partea organismului mult mai bună decât infecția naturală cu HPV (pentru că virusul se ascunde în interiorul celulelor și este mai greu de detectat de către sistemul imunitsr) care se va concretiza prin producția de anticorpi specifici împotriva celor 9 tulpini de HPV împotriva cărora este îndreptat vaccinul.

În momentul în care persoana vaccinată vine în contact cu una dintre cele 9 tulpini, anticorpii vor detecta imediat prezenta HPV și se vor fixa pe suprafața virusului.

În acest fel, HPV acoperit de anticorpi nu mai poate penetra prin membrana celulară și nu mai poate infecta celulele organismului gazdă.

CÂT DE EFICIENTĂ ESTE VACCINAREA HPV?

  • 98% în prevenția cancerului de col și a leziunilor precursoare majore associate cu HPV16/18;
  • 99% eficientă în prevenirea condiloamelor genitale la femei;
  • 89% eficacitate în prevenirea condiloamelor la bărbați;
  • 100% în prevenția cancerului vaginal în relație cu HPV16/18;
  • 75% eficientă în prevenirea cancerului anal.

CUI SE RECOMANDĂ VACCINUL HPV?

Vaccinul anti HPV poate fi administrat de la vârsta de 9 ani atât fetelor cât și băieților.

Vaccinul poate fi administrat până la vârsta de 45 ani atât femeilor cât și bărbaților.

Pentru beneficii maxime, ideal este ca administrarea să se efectueze atât fetelor cât și băieților până la vârstă de 14 ani.

SCHEME DE VACCINARE CU GARDASIL 9

Sunt 2 scheme de administrare a vaccinului în funcție de vârsta la care se realizează vaccinarea.

ÎN CE PARTE A CORPULUI SE FACE VACCINAREA?

Injecția se va face în regiunea deltoidă a braţului (umăr). Acesta este cel mai frecvent loc de administrare a vaccinurilor.

ESTE DUREROASĂ VACCINAREA?

Injecția cu vaccin HPV se simte ca orice altă administrare de vaccin. După administrare se poate resimți durere la nivelul brațului în care s-a făcut injecția pentru 1-2 zile.

EFECTE ADVERSE ALE VACCINULUI ANTI HPV

Beneficiile vaccinării împotriva HPV depășesc cu mult orice risc potențial de evenimente adverse.

La fel ca orice vaccin sau medicament, vaccinul HPV poate determina apariția unor evenimente adverse/efecte secundare.

Cele mai frecvente evenimente adverse/efecte secundare sunt ușoare și includ: 

  • durere, înroșire și tumefacție la locul administrării,
  • amețeală, leșin (sunt provocate de anxietate si teama de administrare a unei injectii; sunt mai frecvente în rândul adolescenților; pentru a preveni apariția leșinului și leziunile asociate acestuia, adolescenții vor fi așezați sau culcați în timpul vaccinării și vor rămâne în această poziție timp de 15 minute după administrarea vaccinului).
  • greață, durere de cap

Efecte adverse majore nu au fost identificate exceptând riscul de anafilaxie (1,7 cazuri la 1 milion de doze).

 

MITURI / ÎNTREBĂRI FRECVENTE LEGATE DE VACCINUL ANTI HPV

Nu este prea tânăr copilul meu pentru vaccinare?

• Atât pentru băieți cât și pentru fete, vaccinarea anti-HPV la vârstă mică (11-14 ani) determină un răspuns imun mai puternic cu un nivel de anticorpi mai mare decât dacă aceștia s-ar vaccina mai târziu.
• De asemenea, eficacitatea vaccinului HPV este maximă dacă se administrează înainte de expunerea la HPV.
• De aceea pentru beneficii maxime este ideal ca vaccinarea să se realizeze cât mai devreme astfel încât la momentul începerii vieții sexuale organismul să fie deja imunizat și pregătit pentru lupta cu virusul HPV.

Cât de îndelungată este protecția asigurată de vaccin? Este nevoie de rapel?

• Studiile sugerează că vaccinul HPV oferă protecție de lungă durată împotriva infecției persistente cu HPV și în consecință împotriva bolilor cauzate de infecția persistentă cu HPV.
• Studiile clinice au urmărit persoanele vaccinate de mai bine de 10 ani și nu au găsit dovezi conform cărora protecția ar scădea în timp.
• În prezent nu se recomandă o nouă doză de rapel după ce s-a încheiat schema completă de vaccinare.

Vaccinarea anti HPV se adresează doar fetelor?

Fals!
• HPV poate infecta și poate cauza probleme de sănătate fetelor, băieților, bărbaților și femeilor. Ca urmare, vaccinurile HPV sunt indicate pentru ambele genuri.
• Cu toate acesta majoritatea programelor de vaccinare împotriva HPV, în Europa, sunt destinate exclusiv genului feminin.
• Vaccinarea fetelor cu vârsta cuprinsă între 9 și 13 ani contribuie la scăderea drastică a cancerului de col uterin, cea mai frecventă și mai redutabilă complicație a infecției cu HPV-HR.

De ce au nevoie băieții de vaccin anti HPV?

• Protejarea băieților împotriva HPV poate reduce riscul infectării femeilor cu HPV prin imunitatea colectivă.
• Vaccinarea băieților și bărbaților împotriva HPV ajută, de asemenea, la protejarea acestora împotriva verucilor genitale, a cancerului penian și a cancerului anal.
• Un băiat care este vaccinat poate să își protejeze de asemenea viitoarea parteneră.

Mă pot vaccina dacă testarea HPV este pozitivă?

Cu siguranță DA!

Persoană respectivă trebuie să știe însă că vaccinul nu are niciun rol terapeutic pentru tulpinile virale deja contactate, rolul său fiind să prevină infecția cu alte tulpini noi de HPV în viitor.

Dacă mențin o igienă genitală corectă nu am nevoie de vaccin HPV

Fals!

Igiena, salubritatea și apă curată sunt esențiale pentru a proteja împotriva microorganismelor dăunătoare. Cu toate acestea, ele nu sunt suficiente. Bolile infecțioase se pot răspândi indiferent de gradul de curățenie.

Vaccinarea este o strategie de sănătate publică , protecția nu este limitată doar la individul vaccinat. Cu cât numărul de persoane vaccinate împotriva unei anumite boli care se transmite de la om la om este mai mare, cu atât este mai puțin probabil că microorganismele infecțioase să fie răspândite.

Astfel vaccinarea este importantă atât pentru fiecare individ în parte cât și pentru comunitatea din care acesta face parte.

Decizia mea de a NU ma vaccina nu afecteaza alte persoane!

Fals!

• Vaccinurile nu protejează o singură persoană ci o comunitate
• Majoritatea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare sunt răspândite de la o persoană la alta. Vaccinând, crește probabilitate de protecție și se reduce riscul de infecție și de răspândire al bolilor infecțioase
• fiecare persoană vaccinată joaca un rol important în protecția comunității.

Mă pot infecta cu HPV de la vaccin?

Cu siguranță NU!

Vaccinul conține particule care mimează HPV, dar aceste particule sunt inerte, nu sunt virusuri vii și ca urmare nu pot determina infecția.

Dacă utilizez prezervativul nu am nevoie de vaccin

Fals!

Folosirea prezervativelor este importantă pentru a preveni transmiterea multor boli; în cazul HPV poate cel mult să scadă rata de transmitere a HPV dar în niciun caz nu poate să prevină infectarea; ca urmare vaccinarea anti HPV este indicată indiferent de mijloacele de protecție sau tipul de contracepție utilizat.

Nu mă pot vaccina anti HPV dacă alăptez

Fals!

Vaccinarea anti HPV este permisă femeilor care alăptează.

Mă pot vaccina împotriva HPV pe parcursul sarcinii?
Deși nu există dovezi că vaccinul ar afecta evoluția normală a sarcinii, se recomandă totuși amânarea vaccinării până după naștere.
Dacă sunt vaccinată împotriva HPV nu mai trebuie să merg la ginecolog

Fals!

Vaccinarea cu schema completă scade mult riscul de apariție a leziunilor canceroase sau precanceroase ale colului uterin  dar acest risc nu este 0!

În plus vizită periodică la ginecolog are ca obiectiv depistarea precoce a multor boli ale aparatului genital,  nu doar identificarea infecției HPV și a complicațiilor acesteia.

Ca urmare, vaccinarea anti HPV este foarte importantă și benefică dar nu înlocuiește consultul ginecologic periodic; în plus examenul Babeș-Papanicolaou, testarea HPV sau ecografia transvaginală trebuie să fie efectuate în continuare cu aceeași rigurozitate, la fel ca și la pacientele care nu s-au vaccinat.